România se confruntă în continuare cu un exod al specialiștilor IT&C, în pofida faptului că sunt extrem de bine plătiți în țară. Pleacă pentru un sistem de educație mai bun, pentru un sistem de sănătate mai civilizat, iar acest lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru decidenți, spune Mihai Matei, președintele Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii (ANIS) într-un interviu pentru GÂNDUL FINANCIAR. România pierde teren în bătălia acerbă la nivel global pentru resursa-cheie a viitorului – materia cenușie – iar acest lucru este o chestiune care ține de siguranța națională, spune reprezentantul industriei IT&C.
În următorii 10 ani toate domeniile se vor digitaliza, iar industria IT&C, care este puternic dependentă de oameni, de resursa umană, va crește exponențial, explică Mihai Matei. Nevoia de tehnologie la nivel global, catalizată și de pandemie, a accelerat aceste procese de transformare digitală care „contaminează” rapid economia globală.
„Acest secol este al tehnologiei. Și părerea mea e că resursa cheie vor fi oamenii pregătiți. În acest moment, banii nu mai sunt o problemă pentru industrie, resursele naturale nu sunt o problemă, cel puțin din perspectiva IT&C, astfel că resursa principală și cea mai prețioasă sunt oamenii și implicit educația. Ce se întâmplă în România este că noi am avut în anii 90 un capital de inteligență, de resursă umană, care s-a tot degradat. Oamenii bine pregătiți au plecat, sistemul de educație nu a venit să inlocuiască in ritmul în care am exportat această resursă. Ne confruntăm în acest moment cu un fenomen de brain drain. Fără să facem eforturi să generăm un fenomen contrar, de brain gain, vom pierde în această competiție globală” – Mihai Matei, președinte ANIS și CEO Essensys Software.
Reprezentantul ANIS punctează că acest fenomen, „brain drain”, este și ar trebui să fie tratat ca o chestiune de siguranță națională. Iar problema necesită o abordare complexă, pentru că, inclusiv din propria sa experință cu angajații, oamenii pleacă nu pentru că nu le mai place mediul de lucru din companiile din România, pentru că nu au un venit bun, ci pentru că vor să trăiască într-o țară care le oferă un standard mai bun de civilizație. A inversa această pierdere de materie cenușie presupune o reformă substanțială a infrastructurilor critice, între care educația, sănătatea și administrația publică.
„În următorii 10 ani asta se joacă. Lumea se va poziționa , iar principala resursă va fi materia cenușie. În acest moment, din acest punct de vedere, suntem atacați din toate părțile. Avem companii și avem state care ne iau resursele umane, iar noi suntem o victimă pasivă”, explică Mihai Matei pentru GÂNDUL FINANCIAR.
Semnalul de alarmă formulat de reprezentantul ANIS se coroborează cu cifrele menționate în Strategia Națională pentru digitalizarea educației 2021-2027, care citează un studiu din 2020 potrivit căruia România se situează pe locul 27 între țările UE în ceea ce privește integrarea tehnologiei digitale de către întreprinderi, cu mult sub media UE. În comparație cu ultimii doi ani, locul ocupat de România a rămas stabil în acest domeniu. Nu s-a constatat aproape nicio modificare la niciunul dintre indicatori, se enționează în documentul citat.
În curând, granițele dintre industria IT&C și celelalte industrii vor fi relative, având în vedere că tehnologia va fi un instrument sine-qva non în aproape toate domeniile cheie ale economiei. În prezent, potrivit estimărilor reprezentantului ANIS, necesarul de specialiști IT&C în România este de aproximativ 10-20.000 de oameni. Însă nevoia de personal cu competențe digitale avansate crește exponențial în toate industriile.
Digitalizarea şi robotizarea vor aduce peste un milion de locuri noi de muncă în România în
următorii 10 ani, arată specialiștii de la Factory 4.0 & Frames, citați în Strategia Națională pentru digitalizarea educației 2021-2027
„2030 va aduce, în România, peste 1 milion de locuri de muncă în zona digitală, fie că vorbim de cei care lucrează în domeniile tehnice, asociate dezvoltării de aplicații, suport și dezvoltare de tehnologie, fie că vorbim de servicii & suport dedicate populației și firmelor (inclusiv zona de administrație publică) sau de zona creativă, acolo unde creația umană, fie că este vorba de inventică, cultură, activități sportive etc. va fi mai susținută și valorificată ca oricând”, spun specialiștii de la Factory 4.0 & Frames.
Specialiștii subliniază, însă, și necesitatea reformării școlii românești, amintind că în 2018, la
testele PISA, România a fost singura ţară din UE care a susţinut testele pentru elevii de 15 ani pe hârtie, cu pixul. Mai mult decât atât, cea mai mare provocare pentru angajatori, guverne şi populaţie este că multe dintre locurile de muncă viitoare nu au fost încă definite, unele nici măcar nu au fost inventate. Singura certitudine este că lucrătorii de mâine vor trebui să aibă abilităţi tehnice şi competenţe digitale, completate de o flexibilitate în gândire, pricepere în rezolvarea problemelor, precizează studiul Factory 4.0 & Frames.
În acest context, Mihai Matei a explicat pentru GÂNDUL FINANCIAR care sunt principalele provocări cu care se confruntă sistemul de educație în România de astăzi și care sunt competențele și abilitățile cheie pe care ar trebui să le deprindă tinerii în școală.
GÂNDUL FINANCIAR: În contextul în care autoritățile anunță o schimbare de paradigmă în privința strategiei pentru digitalizarea edicației, credeți că inițiativele în parteneriat public-privat (PPP), cum ar fi proiectul Data Science Hub ar putea fi o soluție viabilă?
În primul rând, cu siguranță că orice demers in domeniul educației este binevenit. Ținând cont de situația în care este sistemul de educație, orice inițiativă este binevenită. Și trebuie să ne uităm la problema fundamentală a educației. Care este finanțarea. Pentru o educație de calitate este nevoie de finanțare. Este o investiție care nu are un return, nu este profitabilă imediat. În momentul în care faci o investiție în educație, există o inerție foarte mare până în momentul în care se produc efecte. Din acest motiv este în cele mai multe cazuri Cenușăreasa investițiilor. Pentru că este mai ușor să prioritizezi o investiție cu un rezultat imediat. Însă e investiția cea mai importantă.
Din această perspectivă, ideea unui parteneriat public-privat este foarte bună și are potențialul de a rezolva această chestiune a finanțării. După care segmentul de vârstă căruia i se adresează acest tip de educație este foarte important de stabilit. Din câte am citit, formarea pentru gândirea specifică unui specialist IT&C, sau chiar pentru orice tip de specializare care presupune o abilitate de a rezolva probleme complexe, ar trebui să înceapă de la vârsta preșcolară. Formarea la această vârstă are impact asupra abandonului școlar. Sunt studii care arată că dacă reușești să integreze copiii în grădiniță ei vor rămâne în școală ulterior. Deci nu m-aș uita doar la liceu și la mediul universitar. În special ceea ce ține de STEM (Science, technology, engineering, and mathematics) și de educația tehnologică. Asta pentru că în toate meseriile din tehnologie ceea ce contează foarte mult nu este doar educația punctuală tehnologică. De exemplu să înveți să folosești un limbaj de programare. Acesta este cel mai simplu lucru din înreg procesul educațional. Ceea ce este mai greu și durează ani este să formezi o modalitate de a gândi. Iar aceastase formează de timpuriu: grădiniță, șc generală și apoi liceu.
Și aici vorbim de gândire critică și de o atitudine în fața provocării de a rezolva o problemă. E important să o abordeze fără teamă de eșec, cu creativitate. Pentru că tot sistemul nostru de învățământ este gândit pe această structură: repetiție și memorare.
Noi pierdem mulți copii pe drum. Aceasta din cauză că ajung să abandoneze școala. Aproximativ 20% dintre elevii de liceu nu își permit să meargă la liceu. Din cauza sărăciei. Pierdem în fiecare an 20 – 25% din copii, zeci de mii de copii practic și potențiale talente. Eu aș vedea o inițiativă public-privată care să recupereze acești copii predispuși la abandon școlar din cauza sărăciei. S-au vehiculat o serie de soluții printre care și aceea de a asigura o masă caldă.Care a funcționat în toate statele care au venit cu o astfel de propunere în reforma educației. Părinții cu dificultăți financiare ar trimite copiii la școală măcar pentru această masă caldă. Dacă dintre aceștia doar 5% se califică pentru educație universitară, este clar că în următorii 10-20 de ani am recupera, să spunem, din această pierdere de materie cenușie, de oameni calificați, de specialiști în toate domeniile nu doar în IT&C. Dar în acest moment suntem pe o pantă descendentă.
GÂNDUL FINANCIAR: Spre exemplu, ce compenențe și abilități urmăriți în timpul unui interviu de angajare la Essensys Software?
Noi vizăm capacitatea de a rezolva probleme. Și nu atât capacitatea de a rezolva probleme cât atitudinea față de probleme. Ne uităm la acest skill esențial al unui om care, pus în fața unei probleme, să o întoarcă și să o analizeze din toate unghiurile posibile de abordare. Mă refer în special la juniori, la tinerii proaspăt ieșiti din facultate. La acest lucru ne uităm. Nu ne uităm dacă rezolvă în final acea problemă, dacă s-a mai întâlnit cu problema, dacă știe tehnologia cu care se poate rezolva acea problemă, ci la capacitatea lui de a explora toate variantele de a rezolva problema respectivă, fără să abandoneze. Vrem să vedem că nu abandonează și caută un alt unghi. Acesta e un skill pe care noi nu îl formăm în sistemul de educație. Și observ la tineri tendința de a abandona. Pentru că sistemul le induce și teama de eșec. Noi nu îi antrenăm în capacitatea de a privi problemele cu o anumită detașare. Ca să își permită să eșueze de multe ori până la o soluție viabilă. De aceea vedem că țările care fac reformă în educație se îndreaptă către antrenarea acestui skill – de a explora variante de a rezolva problemele.
În ce privește tehnologia, ceea ce văd în jur este că mulți se concentrează asupra trainingului tehnic. Acesta este ultimul strat al educației, care nu se poate consolida decât pe o structură fundamentală a tiparului de gândire și de abordare a problemelor. Ulterior, dacă acest tipar există, educația se poateîndrepta către tehnologie, matematică, chimie sau către orice alt domeniu științific.
Ceea ce văd eu la generațiile mai tinere este un tipar direct legat de bunăstarea pătinților. Legat de acest confort financiar unii tineri au ajuns să nu mai aibă ambiții, alții sunt foarte competitivi. Depinde de cum au fost educați. Raportând la generația 40+, ei sunt foarte ambițioși. Noi am trăit în sărăcie, nu aveam acces la resursele pe care le au ei la dispoziție. La cei de 20 de ani sunt foarte puținu cu ambiția care vine din lupta pentru supraviețuire.
GÂNDUL FINANCIAR: Puteți estima deficitul de specialiști cu care se confruntă industria? Cât ar putea absorbi industria și câți specialiști sunt pe piață?
În acest moment nu există un studiu, și aici mă refer la România, fundamentat științific. Eu aș putea estima că industria ar putea absorbi ușor cel putin 10-20.000 de specialiști pe an. Care nu există, cel puțin în acest moment.
Dezvoltarea industriei românești nu este deloc decuplată de dezvoltarea industriei globale. Industria software este, probabil, și cea mai conectată la fluxurile globale. Pentru că, spre deosebire de alte industrii putea avea clienți la distanțe uriașe fără probleme legate de costuri suplimentare. Nevoia de tehnologie la nivel global, catalizată și de pandemie, a accelerat aceste procese. Este clar că în următorii 10 ani toate domeniile se vor tehnologiza, digitaliza. Ceea ce va crește consumul. Și va dezvolta industria. Care este puternic dependentă de oameni, de resursa umană. Acest secol este al tehnologiei. Și părerea mea e că resursa cheie vor fi oamenii pregătiți.
În acest moment, banii nu mai sunt o problemă pentru industrie, resursele naturale nu sunt o problemă, cel puțin din perspectiva IT&C, astfel că resursa principală și cea mai prețioasă sunt oamenii și implicit educația.
Ce se întâmplă în România este că noi am avut în anii 90 un capital de inteligență, de resursă umană, care s-a tot degradat. Oamenii bine pregătiți au plecat , sistemul de educație nu a venit să inlocuiască in ritmul în care am exportat această resursă. Ne confruntăm în acest moment cu un fenomen de brain drain. Fără să facem eforturi să generăm un fenomen contrar, de brain gain, să readucem specialiștii, România va pietde teren în această competiție globală.
Cu asta ne confruntăm în acest moment. Acest lucru, în opinia mea, e o chestiune de siguranță națională. În următorii 10 ani asta se joacă. Lumea se va poziționa , iar principala resursă va fi materia cenușie. În acest moment, din acest punct de vedere, pot aprecia că suntem atacați din toate părțile. Avem companii și avem state care ne iau resursele umane, iar noi suntem o victimă pasivă.
GÂNDUL FINANCIAR: Care este strategia care ar putea opri acest brain drain și inversa acest trend?
Este un răspuns complicat pentru că oamenii care pleacă în acest moment din România nu mai pleacă pentru că nevoile lor de bază nu mai sunt adresate. Noi am avut oameni care au plecat din companie și ne-au anunțat că nu este vorba de faptul că nu le place să lucreze în companie, echipa sau ceea ce fac la muncă, ci că vor să plece din țară. Le place compania dar nu le mai place țara. Iar motivul pentru care pleacă este sistemul de educație, sistemul de sănătate, infrastructura. În concluzie pleacă pentru o societate mai civilizată care poate să le ofere mai mult. Nu mai pleacă pentru bani. Unii dintre ei sunt mai bine plătiți în România decât în străinătate sau cel puțin cu venitul pe care îl au au un nivel de trai mai bun. Nu vorbim despre oameni care pleacă să culeagă căpșuni.
Rezolvarea acestei probleme este strict legată de un întreg proces de reconstrucție socială. Nu se poate fără să reformezi sistemul de educație, sistemul de sănătate și așa mai departe.
Și ceea ce cred că ar ajuta este și un demers de reconstrucție identitară, pentru că poporul român este într-o depresie identitară. Avem un complex de inferioritate. Complexul unei culturi marginale. Ar trebui eliminat. Eu am încredere că se poate lucra cu asta, dar e nevoie de un mesaj politic, de o viziune politică. Pe care nu o vedem la oamenii politici în acest moment. Practic, e nevoie de reformarea infrastructurilor critice ale României.
Putem să aducem acum oamenii din SUA din Germania din Franța înapoi? Nu avem ce să le oferim. Eu sunt convins că o parte dintre ei s-ar întoarce dacă ar vedea că România merge într-o direcție. Or noi nu mergem într-o direcție clară. Se mai schimbă câte un partid, se mai anunță niște intenții, dar noi înaintăm cu un pas înainte doi înapoi.